(fictiune..sau nu)
A uitat drumul spre casa. Brusc, a devenit o straina in propriul sau oras. Orasul in care a copilarit, orasul a caror alei o gazduiau de fiecare data cand simtea nevoia de intimitate, cand avea nevoie de un refugiu, erau mereu acolo doar pentru ea. Orasul acela tacut, linistit noaptea, agitat si aglomerat in miezul zilei. Orasul in care locuia, care putea sa il numeasca „al meu”, „ casa mea”.
O straina inconjurata de acei oameni pe care unii ii numesc prieteni. Prietenii sunt acele persoane apropiate si speciale, care iti sunt alaturi cand esti prins in valurile vietii, intre ciocan si nicovala; care se amuza impreuna cu tine din cele mai neobisnuite motive; acei indivizi cu care faci haz de necaz; care te suna la ora 9 dimineata pur si simplu ca sa iti spuna ca le lipsesti; care ar fi de acord cu orice idee ai avea, si cu orice ai dori sa faci, doar pentru ca stiu ca asta te-ar face cu adevarat fericit.
O straina in propria sa casa, in propria-i familie. Universul limitat, dar mereu calduros si primitor nu o mai satisface. Nici macar muzica sa draga, care odinioara o deconecta de la realitatea dura si dezolanta, nici aceea pe care o canta cu atata pasiune nu ii mai dau aceleasi senzatii ca inainte. „Drogul meu nu mai are niciun efect. Ce ma fac ?!”
O straina in propria sa viata. Nu mai semana cu fetita de pe vremuri, nu se mai poate identifica cu acea persoana plina de viata, mereu zambitoare si saritoare. Subit, s-a transformat in cineva pe care nu il cunosc, insa stiu ca e pierduta in timp si spatiu, a carui loc cu siguranta nu e aici. Nimic nu o mai multumeste. De ce? Raspunsul e simplu… Lipseste o parte majoritara din ea. A pierdut-o. Nu, de fapt nu a fost asa. A lasat-o acolo unde, pentru prima data s-a simtit ca acasa. In camaruta aceea de un verde halucinant, plina de carti vechi si prafuite, plina de lucrusoare inutile. Acolo era un alt univers pe care ulterior si l-a insusit. Vroia cu orice pret sa ii fie stapana, sa faca parte din el, sa il conduca alaturi de Imparatul sau. Puteau sa isi uneasca imperiile si sa creeze unul mai mare, indestructibil, o realitate a lor, in care sa se refugieze impreuna, departe de lumea cruda, departe de aici, departe de voi. Ii placea sa adoarma langa el. Il iubea mai mult cand o imbratisa, caci in bratele sale se preschimba intr-o fetita mica, inocenta, fara aparare, care trebuia protejata. El stia cum s-o protejeze. Stia cum sa o iubeasca. Stia cand era suparata, cannd era fericita, cand avea nevoie de el, cand avea nevoie de un moment de singuratate. O cunostea cel mai bine. Stia care ii sunt talentele, calitatile, dar ii cunostea la fel de bine si slabiciunile, defectele. Imperiul lor nu avea legi; pur si simplu nu aveau nevoie de ele.
Dragostea lor era nonconformista, se nascuse prin incalcarea unei reguli de baza: au iesit din limitele normalului… Nu a avut curaj sa ii mai spuna cat de mult il iubeste, ca il adora, si intr-o buna zi a plecat. A plecat, si i-a lasat lui jumatate din ea. Intr-o zi o sa se intoarca, insa acum e doar o straina printre alti straini, ratacind pe strazi pustii ale orasului pierdut in fum…
De ce iubesc eu Romania?
...pentru ca nepotul acela neastamparat si hiperactiv, crescut de bunici, stie sa cedeze locul bunicului sau, spunandu-i "stai jos bunicule, ca eu pot sta si in picioare";
...pentru ca baietelul acela crescut in varful muntelui se sensibilizeaza la vazul unei straine plangand de fericire ca primeste, inainte de Craciun, o plasa cu cele necesare sarbatorilor si ii zice intinzand napolitana din mana lui "na, buna, nu mai plange...eu mai am acasa";
...pentru ca tanarul ala abia intors in oras si plin de bagaje nu uita sa cumpere si un trandafir persoanei iubite;
...pentru ca soferul de autobuz nu ii ia bani batranei garbovite pentru bilet;
...pentru ca niciunde saracia nu trezeste mai multa compasiune oamenilor ceva mai instariti;
...pentru ca...multe astfel de exemple pot fi date;
si daca ne-ar fi de zece ori mai bine, si daca politicienii ar face tot dupa placul alegatorilor, si daca tot sistemul ar merge mai bine, ar mai fi posibil sa rasara atatea sentimente sub un cer noros?ar mai fi posibil sa vedem cat suntem de umani?
si acum spuneti-mi ca m-am lovit la cap si ca port ochelari de soare cand afara ploua.
[written by paula]
...pentru ca baietelul acela crescut in varful muntelui se sensibilizeaza la vazul unei straine plangand de fericire ca primeste, inainte de Craciun, o plasa cu cele necesare sarbatorilor si ii zice intinzand napolitana din mana lui "na, buna, nu mai plange...eu mai am acasa";
...pentru ca tanarul ala abia intors in oras si plin de bagaje nu uita sa cumpere si un trandafir persoanei iubite;
...pentru ca soferul de autobuz nu ii ia bani batranei garbovite pentru bilet;
...pentru ca niciunde saracia nu trezeste mai multa compasiune oamenilor ceva mai instariti;
...pentru ca...multe astfel de exemple pot fi date;
si daca ne-ar fi de zece ori mai bine, si daca politicienii ar face tot dupa placul alegatorilor, si daca tot sistemul ar merge mai bine, ar mai fi posibil sa rasara atatea sentimente sub un cer noros?ar mai fi posibil sa vedem cat suntem de umani?
si acum spuneti-mi ca m-am lovit la cap si ca port ochelari de soare cand afara ploua.
[written by paula]
Leapsa {part 3}
Dacă eram un anotimp… eram vara
Dacă eram o zi a săptămânii… eram miercuri
Dacă eram o parte a zilei… eram noaptea
Dacă eram un animal marin… eram scoica
Dacă eram un animal de uscat… eram o pisica
Dacă eram o virtute… eram curajul
Dacă eram o planetă… eram mercur
Dacă eram un lichid… eram vin
Dacă eram o piatră… eram smaraldul
Dacă eram un metal….eram argintul
Dacă eram o pasăre….eram un porumbel
Dacă eram o plantă… eram un trandafir alb
Dacă eram o stare a vremii… eram ploaia
Dacă eram un instrument muzical… eram o chitara
Dacă eram un sentiment… eram iubirea
Dacă eram un sunet… eram nota 'La'
Dacă eram un cântec… eram “Blind”
Dacă eram un film… eram "Rock Star"
Dacă eram un oraș… eram Londra/Paris
Dacă eram un gust… eram dulce
Dacă eram o aromă… eram ciocolata
Dacă eram o culoare… eram mov
Dacă eram un material… eram aluminiul
Dacă eram o parte a corpului… eram ochii
Dacă eram un drog… eram heroina
Dacă eram un accesoriu… eram un lantisor
Dacă eram o expersie a feței… eram o privire calda
Dacă eram o materie… eram muzica
Dacă eram un personaj din desene animate… eram Hannah Montana
Dacă eram un număr… eram 15
Dacă eram o mașină… eram o Dacie
Dacă eram o haină… eram o camasa barbateasca.
Daca eram altcineva, mi-as fi dorit sa fiu eu.
mai departe la Paula, Tifa, Bianca, etc. :D
Dacă eram o zi a săptămânii… eram miercuri
Dacă eram o parte a zilei… eram noaptea
Dacă eram un animal marin… eram scoica
Dacă eram un animal de uscat… eram o pisica
Dacă eram o virtute… eram curajul
Dacă eram o planetă… eram mercur
Dacă eram un lichid… eram vin
Dacă eram o piatră… eram smaraldul
Dacă eram un metal….eram argintul
Dacă eram o pasăre….eram un porumbel
Dacă eram o plantă… eram un trandafir alb
Dacă eram o stare a vremii… eram ploaia
Dacă eram un instrument muzical… eram o chitara
Dacă eram un sentiment… eram iubirea
Dacă eram un sunet… eram nota 'La'
Dacă eram un cântec… eram “Blind”
Dacă eram un film… eram "Rock Star"
Dacă eram un oraș… eram Londra/Paris
Dacă eram un gust… eram dulce
Dacă eram o aromă… eram ciocolata
Dacă eram o culoare… eram mov
Dacă eram un material… eram aluminiul
Dacă eram o parte a corpului… eram ochii
Dacă eram un drog… eram heroina
Dacă eram un accesoriu… eram un lantisor
Dacă eram o expersie a feței… eram o privire calda
Dacă eram o materie… eram muzica
Dacă eram un personaj din desene animate… eram Hannah Montana
Dacă eram un număr… eram 15
Dacă eram o mașină… eram o Dacie
Dacă eram o haină… eram o camasa barbateasca.
Daca eram altcineva, mi-as fi dorit sa fiu eu.
mai departe la Paula, Tifa, Bianca, etc. :D
Leapsa {part 2}
Cea mai ciudata leapsa. N-am chef sa scriu.. Mai departe la Paula, si oricine mai vede postul asta :D
Solitudine
De ce incerc sa gasesc acel aer, sursa de care am nevoie, mica doza de vitalitate impregnata cu insanitate ?
Te-am cautat, te-am cautat in fiecare coltisor al meu, al camerei mele, al trenului, al intregului oras, si inca te caut, desi nu cunosc motivul. De ce prefera oamenii tortura in loc sa isi traiasca viata primita in dar ? De ce adora sa rascoleasca mereu in amintiri demult uitate, in speranta ca vor gasi o bucatica de adevar prin intermediul careia vor reusi sa faca o conexiune amarata cu prezentul ? De ce ne gandim la consecintele faptelor savarsite ? De ce in fata unei situatii neobisnuite actionam atat de obisnuit incat practic, ignoram problema ? De ce suntem atat de rai si ne simtim atat de satisfacuti cand ii ranim pe ceilalti ? De ce dam sperante false copiilor naivi si inocenti care nu stiu ca traiesc printre ignoranti, si care vor doar sa instaureze un regim politic ideal , bazat pe iubire intre semeni, astfel incat tu, cititorule, ignorantule, sa te simti bine ? De ce rautatea domina intotdeauna bunatatea ?
Intrebarile astea si mult mai multe si le pun o multime de oameni zi de zi, in speranta ca atunci cand le vor gasi raspunsul situatia va lua o alta turnura, in speranta ca vor reusi sa va faca voua un bine. O astfel de realizare vor avea numai in conditiile in care TU ai disparea. Dar iarba rea nu piere usor, iar urmele gri din memoria mea nu se vor sterge decat atunci cand te voi gasi, si iti voi spune cat de mult te urasc, cat de mult mi-ai complicat existenta, CAT DE MULT as fi vrut sa nu te fi „cunoscut”, si CAT DE PUTIN am insemnat eu pentru tine, atat de putin..
Acestea sunt gandurile unui calator pierdut in spatiu si timp, mereu dezorientat, caci busola nu va ajunge curand in mainile sale. Mereu printre straini, acolo ii e locul..
{postat de ella}
Te-am cautat, te-am cautat in fiecare coltisor al meu, al camerei mele, al trenului, al intregului oras, si inca te caut, desi nu cunosc motivul. De ce prefera oamenii tortura in loc sa isi traiasca viata primita in dar ? De ce adora sa rascoleasca mereu in amintiri demult uitate, in speranta ca vor gasi o bucatica de adevar prin intermediul careia vor reusi sa faca o conexiune amarata cu prezentul ? De ce ne gandim la consecintele faptelor savarsite ? De ce in fata unei situatii neobisnuite actionam atat de obisnuit incat practic, ignoram problema ? De ce suntem atat de rai si ne simtim atat de satisfacuti cand ii ranim pe ceilalti ? De ce dam sperante false copiilor naivi si inocenti care nu stiu ca traiesc printre ignoranti, si care vor doar sa instaureze un regim politic ideal , bazat pe iubire intre semeni, astfel incat tu, cititorule, ignorantule, sa te simti bine ? De ce rautatea domina intotdeauna bunatatea ?
Intrebarile astea si mult mai multe si le pun o multime de oameni zi de zi, in speranta ca atunci cand le vor gasi raspunsul situatia va lua o alta turnura, in speranta ca vor reusi sa va faca voua un bine. O astfel de realizare vor avea numai in conditiile in care TU ai disparea. Dar iarba rea nu piere usor, iar urmele gri din memoria mea nu se vor sterge decat atunci cand te voi gasi, si iti voi spune cat de mult te urasc, cat de mult mi-ai complicat existenta, CAT DE MULT as fi vrut sa nu te fi „cunoscut”, si CAT DE PUTIN am insemnat eu pentru tine, atat de putin..
Acestea sunt gandurile unui calator pierdut in spatiu si timp, mereu dezorientat, caci busola nu va ajunge curand in mainile sale. Mereu printre straini, acolo ii e locul..
{postat de ella}
Scrisoare tie, necunoscutule
Scumpul meu amic, încep prin a-mi cere scuze pentru plecarea mea atât de neaşteptată, însă motivele le ştii prea bine şi nu vreau să umplu aceste rânduri în ideea de a mă disculpa. Sper ca prin aceste cuvinte pe care ţi le adresez, poate prea târziu, să lămuresc câteva lucruri premergătoare rupturii atât de inoportune care s-a produs între noi.
Nu pot să îmi dau seama care a fost momentul exact când relaţia noastră a început să se clatine şi să resimtă atât de puternic adierile de vânt primăvăratic. Posibil să fi fost imediat după prima noastră ceartă când, intr-un final, după lupte grele care ştiu că s-au dat în interiorul tău precum şi în al meu, ai făcut umilit primul pas spre împăcarea noastră, împăcare menită de altfel să întărească tot ce era între noi. Nu a fost aşa. Cel puţin nu aşa am simţit eu împăcarea noastră. De atunci nimic nu a mai fost la fel de profund, la fel de pătrunzător. Ne-am schimbat amândoi, ce pot să zic? Fiecare separat şi mai apoi unul pe altul. Să fi fost altă dată momentul decăderii, nu aş putea spune. Tot ce ştiu este că această desprindere a unuia de celălalt a fost una treptată, chinuitoare, de o amărăciune dulce, neaşteptat de plăcută. Cu toate astea desăvârşirea prăpastiei care s-a săpat a fost una bruscă şi oricât de mult m-aş fi aşteptat la o asemenea pierdere, nu m-am pregătit niciodată pentru clipa propriu-zisă. Aşadar zilele ce au urmat acelei dăţi au fost cât se poate de mohorâte, acoperite cu un soare fals şi prefăcut care îşi transforma fiecare rază într-o săgeată otrăvită gata să mă răpună. Atunci ţi-am simţit oarecum lipsa şi mă luptam cu timpul trecut. Mai apoi aşteptam să suni cum obişnuiai să faci după fiecare moment dificil prin care am trecut împreună, dar din orgoliu , căci oricât ai nega-eşti un orgolios, sau din alte motive necunoscute mie, nu ai sunat, iar eu nu ţi-am mai vorbit. Aşa am ajuns să ma complac situaţiei. Ne purtam ca doi străini care s-au cunoscut trecător la vreo petrecere mondenă din romanele interbelice.
Urât lucru şi obişnuinţa asta...te face să treci prin cele mai cumplite stări de vinovăţie şi până la urmă realizezi că ai depăşit trecutul şi doar ciripitul nostalgic al păsărilor de mai sau mireasma aceea liliachie te mai pot aduce în pragul a ceea ce a fost. Asta a fost tot şi mărturisesc lucrul acesta cu regret, deşi acum nu mai simt nici durerea aceea liniştitoare şi nici dependenţa mea faţă de cel care a reprezentat un alt stagiu al dezvoltării mele psihice şi emoţionale. Poate dacă în ziua aia, la ora respectivă mi-ai fi spus ce simţi, ţi-ai fi pus pe faţă masca vulnerabilităţii şi ai mai fi acceptat o nouă înfrângere a egoului tău, poate atunci lucrurile ar fi stat altfel. Dar ştiu cât de greu ţi-a fost prima dată să accepţi umilinţa, a doua oară ar fi fost peste puterile tale. Şi îţi spun toate lucrurile astea pentru că şi eu la rândul meu am îndurat umilinţă care a fost la fel sau poate chiar mai chinuitoare decât cea la care te-ai supus tu din proprie iniţiativă. Desigur, tu nu ai ţinut cont de ea pentru că în momentele acelea îţi dădusem putere asupra mea, puterea aceea ca la început când ne învârteam în cercul vicios şi te-ai simţit bine şi, cred, ai savurat fiecare scuză scornită de disperarea mea. Am trecut peste indiferenţa pe care ai afişat-o voit, căci te simţeam rănit şi totuşi mândru.
Aş fi vrut atunci să nu-ţi fi arătat cât de mult îţi duc dorul, dar a fost bine şi aşa pentru că într-un final ai avut nevoie de vremurile când ne purtam liniştiţi discutţiile plimbându-ne prin locuri prea aglomerate şi încărcate de oameni nepăsători care oricum nu ne interesau. Aşa s-au aranjat lucrurile încât să revii a doua oară tulburat în faţa mea şi să îmi spui ce trăieşti. Din păcate, ai făcut asta mult prea târziu. Trecusem peste multe şi intrasem deja într-o reconstrucţie a lumii mele al cărei pilon principal nu mai erai tu. Nu mai semănai deloc cu cel care cu câteva zile în urmă îmi spusese că nu este afectat de situaţie. Erai abătut şi chiar melancolic, însă nici măcar trăirile tale nu m-au făcut să-mi schimb decizia.
Era vremea să o luăm pe căi diferite în speranţa că odată acestea se vor intersecta din nou. Eu nu te învinuiesc că nu ai avut curajul unei mărturii atunci când era nevoie de ea cum te-aş ruga să nu mă învinuieşti nici tu pentru ruperea acestei prietenii care depăşea în orice caz definiţia cuvântului.
Va veni vremea să mă întorc în locul de unde am plecat, de lângă tine, dragul meu prieten, şi ştiu că voi găsi atunci cel puţin o parte din cel care mi-a fost un foarte bun...amic. Vom povesti atunci, sub influenţa altor vremuri, hotărârea mea pripită şi gesturile care au dus la punerea ei în practică. Atunci oricum nu va mai conta.
Pe curând, stimabile cunoscut! Ne-om vedea aşa cum ne-am lăsat, în atmosfera confortabilă a unei luni de mai străbătută de amintiri firave.
Daca tu esti atat de orgolios incat sa nu tii cont de ceea ce a fost, eu sunt atat de orgolioasa incat sa sustin ca nu a existat vreodata.
{written by Paula}
Nu pot să îmi dau seama care a fost momentul exact când relaţia noastră a început să se clatine şi să resimtă atât de puternic adierile de vânt primăvăratic. Posibil să fi fost imediat după prima noastră ceartă când, intr-un final, după lupte grele care ştiu că s-au dat în interiorul tău precum şi în al meu, ai făcut umilit primul pas spre împăcarea noastră, împăcare menită de altfel să întărească tot ce era între noi. Nu a fost aşa. Cel puţin nu aşa am simţit eu împăcarea noastră. De atunci nimic nu a mai fost la fel de profund, la fel de pătrunzător. Ne-am schimbat amândoi, ce pot să zic? Fiecare separat şi mai apoi unul pe altul. Să fi fost altă dată momentul decăderii, nu aş putea spune. Tot ce ştiu este că această desprindere a unuia de celălalt a fost una treptată, chinuitoare, de o amărăciune dulce, neaşteptat de plăcută. Cu toate astea desăvârşirea prăpastiei care s-a săpat a fost una bruscă şi oricât de mult m-aş fi aşteptat la o asemenea pierdere, nu m-am pregătit niciodată pentru clipa propriu-zisă. Aşadar zilele ce au urmat acelei dăţi au fost cât se poate de mohorâte, acoperite cu un soare fals şi prefăcut care îşi transforma fiecare rază într-o săgeată otrăvită gata să mă răpună. Atunci ţi-am simţit oarecum lipsa şi mă luptam cu timpul trecut. Mai apoi aşteptam să suni cum obişnuiai să faci după fiecare moment dificil prin care am trecut împreună, dar din orgoliu , căci oricât ai nega-eşti un orgolios, sau din alte motive necunoscute mie, nu ai sunat, iar eu nu ţi-am mai vorbit. Aşa am ajuns să ma complac situaţiei. Ne purtam ca doi străini care s-au cunoscut trecător la vreo petrecere mondenă din romanele interbelice.
Urât lucru şi obişnuinţa asta...te face să treci prin cele mai cumplite stări de vinovăţie şi până la urmă realizezi că ai depăşit trecutul şi doar ciripitul nostalgic al păsărilor de mai sau mireasma aceea liliachie te mai pot aduce în pragul a ceea ce a fost. Asta a fost tot şi mărturisesc lucrul acesta cu regret, deşi acum nu mai simt nici durerea aceea liniştitoare şi nici dependenţa mea faţă de cel care a reprezentat un alt stagiu al dezvoltării mele psihice şi emoţionale. Poate dacă în ziua aia, la ora respectivă mi-ai fi spus ce simţi, ţi-ai fi pus pe faţă masca vulnerabilităţii şi ai mai fi acceptat o nouă înfrângere a egoului tău, poate atunci lucrurile ar fi stat altfel. Dar ştiu cât de greu ţi-a fost prima dată să accepţi umilinţa, a doua oară ar fi fost peste puterile tale. Şi îţi spun toate lucrurile astea pentru că şi eu la rândul meu am îndurat umilinţă care a fost la fel sau poate chiar mai chinuitoare decât cea la care te-ai supus tu din proprie iniţiativă. Desigur, tu nu ai ţinut cont de ea pentru că în momentele acelea îţi dădusem putere asupra mea, puterea aceea ca la început când ne învârteam în cercul vicios şi te-ai simţit bine şi, cred, ai savurat fiecare scuză scornită de disperarea mea. Am trecut peste indiferenţa pe care ai afişat-o voit, căci te simţeam rănit şi totuşi mândru.
Aş fi vrut atunci să nu-ţi fi arătat cât de mult îţi duc dorul, dar a fost bine şi aşa pentru că într-un final ai avut nevoie de vremurile când ne purtam liniştiţi discutţiile plimbându-ne prin locuri prea aglomerate şi încărcate de oameni nepăsători care oricum nu ne interesau. Aşa s-au aranjat lucrurile încât să revii a doua oară tulburat în faţa mea şi să îmi spui ce trăieşti. Din păcate, ai făcut asta mult prea târziu. Trecusem peste multe şi intrasem deja într-o reconstrucţie a lumii mele al cărei pilon principal nu mai erai tu. Nu mai semănai deloc cu cel care cu câteva zile în urmă îmi spusese că nu este afectat de situaţie. Erai abătut şi chiar melancolic, însă nici măcar trăirile tale nu m-au făcut să-mi schimb decizia.
Era vremea să o luăm pe căi diferite în speranţa că odată acestea se vor intersecta din nou. Eu nu te învinuiesc că nu ai avut curajul unei mărturii atunci când era nevoie de ea cum te-aş ruga să nu mă învinuieşti nici tu pentru ruperea acestei prietenii care depăşea în orice caz definiţia cuvântului.
Va veni vremea să mă întorc în locul de unde am plecat, de lângă tine, dragul meu prieten, şi ştiu că voi găsi atunci cel puţin o parte din cel care mi-a fost un foarte bun...amic. Vom povesti atunci, sub influenţa altor vremuri, hotărârea mea pripită şi gesturile care au dus la punerea ei în practică. Atunci oricum nu va mai conta.
Pe curând, stimabile cunoscut! Ne-om vedea aşa cum ne-am lăsat, în atmosfera confortabilă a unei luni de mai străbătută de amintiri firave.
Daca tu esti atat de orgolios incat sa nu tii cont de ceea ce a fost, eu sunt atat de orgolioasa incat sa sustin ca nu a existat vreodata.
{written by Paula}
Leapsa
Se pare ca vreau, nu vreau trebuie sa raspund acestei lepse ca sa satisfac curiozitatile anumitor persoane care se presupune ca citesc acest blog:D.M'kay:
Leapsa answers:)
Pick Your Artist:
Romania:Tudor Gheorghe
From abroad:One Republic [for the moment] and Placebo
Are you a male or female?
female..mefale...me fail:))
last i checked i was a female
Describe Yourself
i would, but there's not enough space:))
just kidding...my friends know me best so if they want to they can make this description:P
How do you feel?
beautiful and interesting:))
Describe where you currently live:
at my wonderful beloved desk
If you could go anywhere, where would you go?
Sibiu is always be my first option.
Your favorite form of transportation:
airplain:>
Your best friend?
with who do i start? too many of them:P
You and your best friend(s) are:
O.O.O.M....[Out Of Our Minds]
What’s the weather like?
sunny but cold..brr:-ss
Favorite time of day:
between 3-4 in the morning
If your life was a TV show what would it be called?
Narcis is my aprentice:)) or
Jergu's days of summer
What is life to you?
life is a trip...[cu toate subintelesurile]
Your fear:
losing the insane part of me
What is the best advice you have to give?
what ella said:-??
Thought for the day:
another weekend gone, another school week...we're getting closer to the easter holiday\:D/
My motto:
"If i leave who stays, is I stay who leaves"[Dante] or
Be the best, don't care about the rest[cenzored version:D:))]
Si leapsa merge la cine a mai zis Ella pe acolo.
Leapsa answers:)
Pick Your Artist:
Romania:Tudor Gheorghe
From abroad:One Republic [for the moment] and Placebo
Are you a male or female?
female..mefale...me fail:))
last i checked i was a female
Describe Yourself
i would, but there's not enough space:))
just kidding...my friends know me best so if they want to they can make this description:P
How do you feel?
beautiful and interesting:))
Describe where you currently live:
at my wonderful beloved desk
If you could go anywhere, where would you go?
Sibiu is always be my first option.
Your favorite form of transportation:
airplain:>
Your best friend?
with who do i start? too many of them:P
You and your best friend(s) are:
O.O.O.M....[Out Of Our Minds]
What’s the weather like?
sunny but cold..brr:-ss
Favorite time of day:
between 3-4 in the morning
If your life was a TV show what would it be called?
Narcis is my aprentice:)) or
Jergu's days of summer
What is life to you?
life is a trip...[cu toate subintelesurile]
Your fear:
losing the insane part of me
What is the best advice you have to give?
what ella said:-??
Thought for the day:
another weekend gone, another school week...we're getting closer to the easter holiday\:D/
My motto:
"If i leave who stays, is I stay who leaves"[Dante] or
Be the best, don't care about the rest[cenzored version:D:))]
Si leapsa merge la cine a mai zis Ella pe acolo.
Leapsa time !
Pick Your Artist:
Paramore/Lady Gaga
Are you a male or female?
depends on the situation.. when no one else does, i do consider myself a male
Describe Yourself
with my head in the clouds!
How do you feel?
as myself
Describe where you currently live:
at magda's home
If you could go anywhere, where would you go?
hawaii.. on a beach.. having the sea near me
Your favorite form of transportation:
autotalpa {marca romaneasca}
Your best friend?
many
You and your best friend(s) are:
insane
What’s the weather like?
eww !
Favorite time of day:
6:36 in the afternoon :)) don't know, really
If your life was a TV show what would it be called?
life with a JalouzeLLa
What is life to you?
a complicated way to discover myself
Your relationship:
{don't have one}
update (08.03): ciudata si faina pana acum ! :D
Your fear:
i'm fearless :>
What is the best advice you have to give?
live your life {or at least get one} !
Thought for the day:
I had the most horrible day since 2010
My motto:
Those are my principles. If you don't like them, I have others.
dau mai departe la Deme, JorjH, Hop-Hip ~ dj.skip, si bineinteles, la Paula.. altii au mai facut din cate vad.. De altfel, ea o sa completeze de indata ce are timp.. Ela merge sa .. stea.. noapte bunaaa !! >:D<
Paramore/Lady Gaga
Are you a male or female?
depends on the situation.. when no one else does, i do consider myself a male
Describe Yourself
with my head in the clouds!
How do you feel?
as myself
Describe where you currently live:
at magda's home
If you could go anywhere, where would you go?
hawaii.. on a beach.. having the sea near me
Your favorite form of transportation:
autotalpa {marca romaneasca}
Your best friend?
many
You and your best friend(s) are:
insane
What’s the weather like?
eww !
Favorite time of day:
6:36 in the afternoon :)) don't know, really
If your life was a TV show what would it be called?
life with a JalouzeLLa
What is life to you?
a complicated way to discover myself
Your relationship:
{don't have one}
update (08.03): ciudata si faina pana acum ! :D
Your fear:
i'm fearless :>
What is the best advice you have to give?
live your life {or at least get one} !
Thought for the day:
I had the most horrible day since 2010
My motto:
Those are my principles. If you don't like them, I have others.
dau mai departe la Deme, JorjH, Hop-Hip ~ dj.skip, si bineinteles, la Paula.. altii au mai facut din cate vad.. De altfel, ea o sa completeze de indata ce are timp.. Ela merge sa .. stea.. noapte bunaaa !! >:D<
Avatarizarea populatiei !?
Datorita lipsei mele de inspiratie, de data asta n-o sa debitez vreo alta poveste aiurea, dupa 3 ore de mate imaginatia mi-a refuzat intrarea in lumea ei.
Ok. Stiu ca nu ar trebui sa incep o propozitie cu the god damn 'ok', dar ce se intampla e exagerat. Stiu ca e total neadecvat si comun sa scriu despre acest 'fenomen', daca il pot numi asa in lacasul meu de "cult" {Excesul de matematica dauneaza grav sanatatii!}, nu e cazul sa te chinui sa-mi mai spui 'Ce post banal!'.. insa M-AM SATURAT DE AVATAR SI TOT CE TINE DE EL! (chiar daca am dat 21 lei sa il vad si eu in 3D, sa fiu cul, na); reportaje peste reportaje despre copii care nu au ocupatie si decid pe moment ca ar fi minunat si magnific daca ar intra in depresie, ca deh, dupa perioada 'Emo', care thank god a trecut, doar e foarte bine si frumos sa fii trendy.
Ce-i gresit in lumea asta? CE? CE?! noi toti..
{la intrebarea asta raspunsul nu mai este LOVE}
Curand o aflam ca printr-o minune dumnezeiasca aceasta lume aproximativ perfecta ar putea fi creata printr-un efort, daca cei de la NASA hotarasc sa foloseasca unul din proiectele date la concurs.. (aceasta este o presupunere); nu ar fi de mirare.
Si daca nu incercam sa salvam planeta sau ce a mai ramas din ea, s-ar putea sa ajungem toti astfel:
Wish me luck tomorrow.. Gutten nacht !
-post scris de ella-
Ok. Stiu ca nu ar trebui sa incep o propozitie cu the god damn 'ok', dar ce se intampla e exagerat. Stiu ca e total neadecvat si comun sa scriu despre acest 'fenomen', daca il pot numi asa in lacasul meu de "cult" {Excesul de matematica dauneaza grav sanatatii!}, nu e cazul sa te chinui sa-mi mai spui 'Ce post banal!'.. insa M-AM SATURAT DE AVATAR SI TOT CE TINE DE EL! (chiar daca am dat 21 lei sa il vad si eu in 3D, sa fiu cul, na); reportaje peste reportaje despre copii care nu au ocupatie si decid pe moment ca ar fi minunat si magnific daca ar intra in depresie, ca deh, dupa perioada 'Emo', care thank god a trecut, doar e foarte bine si frumos sa fii trendy.
Ce-i gresit in lumea asta? CE? CE?! noi toti..
{la intrebarea asta raspunsul nu mai este LOVE}
Curand o aflam ca printr-o minune dumnezeiasca aceasta lume aproximativ perfecta ar putea fi creata printr-un efort, daca cei de la NASA hotarasc sa foloseasca unul din proiectele date la concurs.. (aceasta este o presupunere); nu ar fi de mirare.
Si daca nu incercam sa salvam planeta sau ce a mai ramas din ea, s-ar putea sa ajungem toti astfel:
Wish me luck tomorrow.. Gutten nacht !
-post scris de ella-
Faina treaba
A trecut ceva vreme de cand nici nu m-am mai gandit sa dau log on pe blogspot, dar niciodata nu-i prea tarziu. Cu ocazia asta zic si 'La multi ani' dupa 2luni celor care citesc (chiar si celor care nu).
Printr-o intamplare intamplator de intamplatoare am fost invitata de o colega la un anumit 'bloggers meeting' si m-am gandit ca nu ar fi rau daca s-ar procopsi si cu mine pe-acol. Si desi mi-a fost putin rusine, pentru ca toti scriau periodic (sa nu zic saptamanal sau zilnic, ca poate nu e asa).. si eu din an in craciun, chiar a fost ok, si le multumesc celor prezenti ca au fost draguti si nu m-am simtit deloc ca un 'outsider'. :))
Surprinzator, am vazut si fete cunoscute in afara de fetele cu care am venit. Si da mai, uite ca mai exista si oameni cu care sa ai ce discuta, cu care sa poti sa razi!
(nu-s feic si laud aiurea - recunosc, asta e o ocazie sa imi cer scuze ca am daramat tot ce era pe masa, imi pare rau!)
Poate cu ocazia asta o sa scriu si eu mai des, I'll try. Pana atunci, la mai multe astfel de intalniri.. si noapte buna ! :D
Printr-o intamplare intamplator de intamplatoare am fost invitata de o colega la un anumit 'bloggers meeting' si m-am gandit ca nu ar fi rau daca s-ar procopsi si cu mine pe-acol. Si desi mi-a fost putin rusine, pentru ca toti scriau periodic (sa nu zic saptamanal sau zilnic, ca poate nu e asa).. si eu din an in craciun, chiar a fost ok, si le multumesc celor prezenti ca au fost draguti si nu m-am simtit deloc ca un 'outsider'. :))
Surprinzator, am vazut si fete cunoscute in afara de fetele cu care am venit. Si da mai, uite ca mai exista si oameni cu care sa ai ce discuta, cu care sa poti sa razi!
(nu-s feic si laud aiurea - recunosc, asta e o ocazie sa imi cer scuze ca am daramat tot ce era pe masa, imi pare rau!)
Poate cu ocazia asta o sa scriu si eu mai des, I'll try. Pana atunci, la mai multe astfel de intalniri.. si noapte buna ! :D
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
