ella & paula

Pagina de jurnal...

2010-10-05T09:14:00.000-07:00

(fictiune..sau nu)
A uitat drumul spre casa. Brusc, a devenit o straina in propriul sau oras. Orasul in care a copilarit, orasul a caror alei o gazduiau de fiecare data cand simtea nevoia de intimitate, cand avea nevoie de un refugiu, erau mereu acolo doar pentru ea. Orasul acela tacut, linistit noaptea, agitat si aglomerat in miezul zilei. Orasul in care locuia, care putea sa il numeasca „al meu”, „ casa mea”.
O straina inconjurata de acei oameni pe care unii ii numesc prieteni. Prietenii sunt acele persoane apropiate si speciale, care iti sunt alaturi cand esti prins in valurile vietii, intre ciocan si nicovala; care se amuza impreuna cu tine din cele mai neobisnuite motive; acei indivizi cu care faci haz de necaz; care te suna la ora 9 dimineata pur si simplu ca sa iti spuna ca le lipsesti; care ar fi de acord cu orice idee ai avea, si cu orice ai dori sa faci, doar pentru ca stiu ca asta te-ar face cu adevarat fericit.
O straina in propria sa casa, in propria-i familie. Universul limitat, dar mereu calduros si primitor nu o mai satisface. Nici macar muzica sa draga, care odinioara o deconecta de la realitatea dura si dezolanta, nici aceea pe care o canta cu atata pasiune nu ii mai dau aceleasi senzatii ca inainte. „Drogul meu nu mai are niciun efect. Ce ma fac ?!”
O straina in propria sa viata. Nu mai semana cu fetita de pe vremuri, nu se mai poate identifica cu acea persoana plina de viata, mereu zambitoare si saritoare. Subit, s-a transformat in cineva pe care nu il cunosc, insa stiu ca e pierduta in timp si spatiu, a carui loc cu siguranta nu e aici. Nimic nu o mai multumeste. De ce? Raspunsul e simplu… Lipseste o parte majoritara din ea. A pierdut-o. Nu, de fapt nu a fost asa. A lasat-o acolo unde, pentru prima data s-a simtit ca acasa. In camaruta aceea de un verde halucinant, plina de carti vechi si prafuite, plina de lucrusoare inutile. Acolo era un alt univers pe care ulterior si l-a insusit. Vroia cu orice pret sa ii fie stapana, sa faca parte din el, sa il conduca alaturi de Imparatul sau. Puteau sa isi uneasca imperiile si sa creeze unul mai mare, indestructibil, o realitate a lor, in care sa se refugieze impreuna, departe de lumea cruda, departe de aici, departe de voi. Ii placea sa adoarma langa el. Il iubea mai mult cand o imbratisa, caci in bratele sale se preschimba intr-o fetita mica, inocenta, fara aparare, care trebuia protejata. El stia cum s-o protejeze. Stia cum sa o iubeasca. Stia cand era suparata, cannd era fericita, cand avea nevoie de el, cand avea nevoie de un moment de singuratate. O cunostea cel mai bine. Stia care ii sunt talentele, calitatile, dar ii cunostea la fel de bine si slabiciunile, defectele. Imperiul lor nu avea legi; pur si simplu nu aveau nevoie de ele.
Dragostea lor era nonconformista, se nascuse prin incalcarea unei reguli de baza: au iesit din limitele normalului… Nu a avut curaj sa ii mai spuna cat de mult il iubeste, ca il adora, si intr-o buna zi a plecat. A plecat, si i-a lasat lui jumatate din ea. Intr-o zi o sa se intoarca, insa acum e doar o straina printre alti straini, ratacind pe strazi pustii ale orasului pierdut in fum…

De ce iubesc eu Romania?

2010-07-28T08:57:00.001-07:00

...pentru ca nepotul acela neastamparat si hiperactiv, crescut de bunici, stie sa cedeze locul bunicului sau, spunandu-i "stai jos bunicule, ca eu pot sta si in picioare";

...pentru ca baietelul acela crescut in varful muntelui se sensibilizeaza la vazul unei straine plangand de fericire ca primeste, inainte de Craciun, o plasa cu cele necesare sarbatorilor si ii zice intinzand napolitana din mana lui "na, buna, nu mai plange...eu mai am acasa";

...pentru ca tanarul ala abia intors in oras si plin de bagaje nu uita sa cumpere si un trandafir persoanei iubite;

...pentru ca soferul de autobuz nu ii ia bani batranei garbovite pentru bilet;

...pentru ca niciunde saracia nu trezeste mai multa compasiune oamenilor ceva mai instariti;

...pentru ca...multe astfel de exemple pot fi date;

si daca ne-ar fi de zece ori mai bine, si daca politicienii ar face tot dupa placul alegatorilor, si daca tot sistemul ar merge mai bine, ar mai fi posibil sa rasara atatea sentimente sub un cer noros?ar mai fi posibil sa vedem cat suntem de umani?

si acum spuneti-mi ca m-am lovit la cap si ca port ochelari de soare cand afara ploua.
[written by paula]

Leapsa {part 3}

2010-07-24T06:21:00.000-07:00

Dacă eram un anotimp… eram vara
Dacă eram o zi a săptămânii… eram miercuri
Dacă eram o parte a zilei… eram noaptea
Dacă eram un animal marin… eram scoica
Dacă eram un animal de uscat… eram o pisica
Dacă eram o virtute… eram curajul
Dacă eram o planetă… eram mercur
Dacă eram un lichid… eram vin
Dacă eram o piatră… eram smaraldul
Dacă eram un metal….eram argintul
Dacă eram o pasăre….eram un porumbel
Dacă eram o plantă… eram un trandafir alb
Dacă eram o stare a vremii… eram ploaia
Dacă eram un instrument muzical… eram o chitara
Dacă eram un sentiment… eram iubirea
Dacă eram un sunet… eram nota 'La'
Dacă eram un cântec… eram “Blind”

Dacă eram un film… eram "Rock Star"
Dacă eram un oraș… eram Londra/Paris
Dacă eram un gust… eram dulce
Dacă eram o aromă… eram ciocolata
Dacă eram o culoare… eram mov
Dacă eram un material… eram aluminiul
Dacă eram o parte a corpului… eram ochii
Dacă eram un drog… eram heroina
Dacă eram un accesoriu… eram un lantisor
Dacă eram o expersie a feței… eram o privire calda
Dacă eram o materie… eram muzica
Dacă eram un personaj din desene animate… eram Hannah Montana
Dacă eram un număr… eram 15
Dacă eram o mașină… eram o Dacie
Dacă eram o haină… eram o camasa barbateasca.
Daca eram altcineva, mi-as fi dorit sa fiu eu.

mai departe la Paula, Tifa, Bianca, etc. :D

Leapsa {part 2}

2010-07-06T17:30:00.000-07:00

Cea mai ciudata leapsa. N-am chef sa scriu.. Mai departe la Paula, si oricine mai vede postul asta :D

Solitudine

2010-06-20T17:29:00.000-07:00

De ce incerc sa gasesc acel aer, sursa de care am nevoie, mica doza de vitalitate impregnata cu insanitate ?

Te-am cautat, te-am cautat in fiecare coltisor al meu, al camerei mele, al trenului, al intregului oras, si inca te caut, desi nu cunosc motivul. De ce prefera oamenii tortura in loc sa isi traiasca viata primita in dar ? De ce adora sa rascoleasca mereu in amintiri demult uitate, in speranta ca vor gasi o bucatica de adevar prin intermediul careia vor reusi sa faca o conexiune amarata cu prezentul ? De ce ne gandim la consecintele faptelor savarsite ? De ce in fata unei situatii neobisnuite actionam atat de obisnuit incat practic, ignoram problema ? De ce suntem atat de rai si ne simtim atat de satisfacuti cand ii ranim pe ceilalti ? De ce dam sperante false copiilor naivi si inocenti care nu stiu ca traiesc printre ignoranti, si care vor doar sa instaureze un regim politic ideal , bazat pe iubire intre semeni, astfel incat tu, cititorule, ignorantule, sa te simti bine ? De ce rautatea domina intotdeauna bunatatea ?

Intrebarile astea si mult mai multe si le pun o multime de oameni zi de zi, in speranta ca atunci cand le vor gasi raspunsul situatia va lua o alta turnura, in speranta ca vor reusi sa va faca voua un bine. O astfel de realizare vor avea numai in conditiile in care TU ai disparea. Dar iarba rea nu piere usor, iar urmele gri din memoria mea nu se vor sterge decat atunci cand te voi gasi, si iti voi spune cat de mult te urasc, cat de mult mi-ai complicat existenta, CAT DE MULT as fi vrut sa nu te fi „cunoscut”, si CAT DE PUTIN am insemnat eu pentru tine, atat de putin..

Acestea sunt gandurile unui calator pierdut in spatiu si timp, mereu dezorientat, caci busola nu va ajunge curand in mainile sale. Mereu printre straini, acolo ii e locul..

{postat de ella}

Scrisoare tie, necunoscutule

2010-06-05T14:22:00.000-07:00

Scumpul meu amic, încep prin a-mi cere scuze pentru plecarea mea atât de neaşteptată, însă motivele le ştii prea bine şi nu vreau să umplu aceste rânduri în ideea de a mă disculpa. Sper ca prin aceste cuvinte pe care ţi le adresez, poate prea târziu, să lămuresc câteva lucruri premergătoare rupturii atât de inoportune care s-a produs între noi.
Nu pot să îmi dau seama care a fost momentul exact când relaţia noastră a început să se clatine şi să resimtă atât de puternic adierile de vânt primăvăratic. Posibil să fi fost imediat după prima noastră ceartă când, intr-un final, după lupte grele care ştiu că s-au dat în interiorul tău precum şi în al meu, ai făcut umilit primul pas spre împăcarea noastră, împăcare menită de altfel să întărească tot ce era între noi. Nu a fost aşa. Cel puţin nu aşa am simţit eu împăcarea noastră. De atunci nimic nu a mai fost la fel de profund, la fel de pătrunzător. Ne-am schimbat amândoi, ce pot să zic? Fiecare separat şi mai apoi unul pe altul. Să fi fost altă dată momentul decăderii, nu aş putea spune. Tot ce ştiu este că această desprindere a unuia de celălalt a fost una treptată, chinuitoare, de o amărăciune dulce, neaşteptat de plăcută. Cu toate astea desăvârşirea prăpastiei care s-a săpat a fost una bruscă şi oricât de mult m-aş fi aşteptat la o asemenea pierdere, nu m-am pregătit niciodată pentru clipa propriu-zisă. Aşadar zilele ce au urmat acelei dăţi au fost cât se poate de mohorâte, acoperite cu un soare fals şi prefăcut care îşi transforma fiecare rază într-o săgeată otrăvită gata să mă răpună. Atunci ţi-am simţit oarecum lipsa şi mă luptam cu timpul trecut. Mai apoi aşteptam să suni cum obişnuiai să faci după fiecare moment dificil prin care am trecut împreună, dar din orgoliu , căci oricât ai nega-eşti un orgolios, sau din alte motive necunoscute mie, nu ai sunat, iar eu nu ţi-am mai vorbit. Aşa am ajuns să ma complac situaţiei. Ne purtam ca doi străini care s-au cunoscut trecător la vreo petrecere mondenă din romanele interbelice.
Urât lucru şi obişnuinţa asta...te face să treci prin cele mai cumplite stări de vinovăţie şi până la urmă realizezi că ai depăşit trecutul şi doar ciripitul nostalgic al păsărilor de mai sau mireasma aceea liliachie te mai pot aduce în pragul a ceea ce a fost. Asta a fost tot şi mărturisesc lucrul acesta cu regret, deşi acum nu mai simt nici durerea aceea liniştitoare şi nici dependenţa mea faţă de cel care a reprezentat un alt stagiu al dezvoltării mele psihice şi emoţionale. Poate dacă în ziua aia, la ora respectivă mi-ai fi spus ce simţi, ţi-ai fi pus pe faţă masca vulnerabilităţii şi ai mai fi acceptat o nouă înfrângere a egoului tău, poate atunci lucrurile ar fi stat altfel. Dar ştiu cât de greu ţi-a fost prima dată să accepţi umilinţa, a doua oară ar fi fost peste puterile tale. Şi îţi spun toate lucrurile astea pentru că şi eu la rândul meu am îndurat umilinţă care a fost la fel sau poate chiar mai chinuitoare decât cea la care te-ai supus tu din proprie iniţiativă. Desigur, tu nu ai ţinut cont de ea pentru că în momentele acelea îţi dădusem putere asupra mea, puterea aceea ca la început când ne învârteam în cercul vicios şi te-ai simţit bine şi, cred, ai savurat fiecare scuză scornită de disperarea mea. Am trecut peste indiferenţa pe care ai afişat-o voit, căci te simţeam rănit şi totuşi mândru.
Aş fi vrut atunci să nu-ţi fi arătat cât de mult îţi duc dorul, dar a fost bine şi aşa pentru că într-un final ai avut nevoie de vremurile când ne purtam liniştiţi discutţiile plimbându-ne prin locuri prea aglomerate şi încărcate de oameni nepăsători care oricum nu ne interesau. Aşa s-au aranjat lucrurile încât să revii a doua oară tulburat în faţa mea şi să îmi spui ce trăieşti. Din păcate, ai făcut asta mult prea târziu. Trecusem peste multe şi intrasem deja într-o reconstrucţie a lumii mele al cărei pilon principal nu mai erai tu. Nu mai semănai deloc cu cel care cu câteva zile în urmă îmi spusese că nu este afectat de situaţie. Erai abătut şi chiar melancolic, însă nici măcar trăirile tale nu m-au făcut să-mi schimb decizia.
Era vremea să o luăm pe căi diferite în speranţa că odată acestea se vor intersecta din nou. Eu nu te învinuiesc că nu ai avut curajul unei mărturii atunci când era nevoie de ea cum te-aş ruga să nu mă învinuieşti nici tu pentru ruperea acestei prietenii care depăşea în orice caz definiţia cuvântului.
Va veni vremea să mă întorc în locul de unde am plecat, de lângă tine, dragul meu prieten, şi ştiu că voi găsi atunci cel puţin o parte din cel care mi-a fost un foarte bun...amic. Vom povesti atunci, sub influenţa altor vremuri, hotărârea mea pripită şi gesturile care au dus la punerea ei în practică. Atunci oricum nu va mai conta.
Pe curând, stimabile cunoscut! Ne-om vedea aşa cum ne-am lăsat, în atmosfera confortabilă a unei luni de mai străbătută de amintiri firave.
Daca tu esti atat de orgolios incat sa nu tii cont de ceea ce a fost, eu sunt atat de orgolioasa incat sa sustin ca nu a existat vreodata.

{written by Paula}

Leapsa

2010-03-07T12:44:00.001-08:00

Se pare ca vreau, nu vreau trebuie sa raspund acestei lepse ca sa satisfac curiozitatile anumitor persoane care se presupune ca citesc acest blog:D.M'kay:
Leapsa answers:)

Pick Your Artist:
Romania:Tudor Gheorghe
From abroad:One Republic [for the moment] and Placebo

Are you a male or female?
female..mefale...me fail:))
last i checked i was a female

Describe Yourself
i would, but there's not enough space:))
just kidding...my friends know me best so if they want to they can make this description:P

How do you feel?
beautiful and interesting:))

Describe where you currently live:
at my wonderful beloved desk

If you could go anywhere, where would you go?
Sibiu is always be my first option.

Your favorite form of transportation:
airplain:>

Your best friend?
with who do i start? too many of them:P

You and your best friend(s) are:
O.O.O.M....[Out Of Our Minds]

What’s the weather like?
sunny but cold..brr:-ss

Favorite time of day:
between 3-4 in the morning

If your life was a TV show what would it be called?
Narcis is my aprentice:)) or
Jergu's days of summer

What is life to you?
life is a trip...[cu toate subintelesurile]

Your fear:
losing the insane part of me

What is the best advice you have to give?
what ella said:-??

Thought for the day:
another weekend gone, another school week...we're getting closer to the easter holiday\:D/

My motto:
"If i leave who stays, is I stay who leaves"[Dante] or
Be the best, don't care about the rest[cenzored version:D:))]

Si leapsa merge la cine a mai zis Ella pe acolo.

Leapsa time !

2010-03-05T12:38:00.000-08:00

Pick Your Artist:
Paramore/Lady Gaga

Are you a male or female?
depends on the situation.. when no one else does, i do consider myself a male

Describe Yourself
with my head in the clouds!

How do you feel?
as myself

Describe where you currently live:
at magda's home

If you could go anywhere, where would you go?
hawaii.. on a beach.. having the sea near me

Your favorite form of transportation:
autotalpa {marca romaneasca}

Your best friend?
many

You and your best friend(s) are:
insane

What’s the weather like?
eww !

Favorite time of day:
6:36 in the afternoon :)) don't know, really

If your life was a TV show what would it be called?
life with a JalouzeLLa

What is life to you?
a complicated way to discover myself

Your relationship:
{don't have one}
update (08.03): ciudata si faina pana acum ! :D

Your fear:
i'm fearless :>

What is the best advice you have to give?
live your life {or at least get one} !

Thought for the day:
I had the most horrible day since 2010

My motto:
Those are my principles. If you don't like them, I have others.

dau mai departe la Deme, JorjH, Hop-Hip ~ dj.skip, si bineinteles, la Paula.. altii au mai facut din cate vad.. De altfel, ea o sa completeze de indata ce are timp.. Ela merge sa .. stea.. noapte bunaaa !! >:D<

Avatarizarea populatiei !?

2010-02-15T12:12:00.000-08:00

Datorita lipsei mele de inspiratie, de data asta n-o sa debitez vreo alta poveste aiurea, dupa 3 ore de mate imaginatia mi-a refuzat intrarea in lumea ei.

Ok. Stiu ca nu ar trebui sa incep o propozitie cu the god damn 'ok', dar ce se intampla e exagerat. Stiu ca e total neadecvat si comun sa scriu despre acest 'fenomen', daca il pot numi asa in lacasul meu de "cult" {Excesul de matematica dauneaza grav sanatatii!}, nu e cazul sa te chinui sa-mi mai spui 'Ce post banal!'.. insa M-AM SATURAT DE AVATAR SI TOT CE TINE DE EL! (chiar daca am dat 21 lei sa il vad si eu in 3D, sa fiu cul, na); reportaje peste reportaje despre copii care nu au ocupatie si decid pe moment ca ar fi minunat si magnific daca ar intra in depresie, ca deh, dupa perioada 'Emo', care thank god a trecut, doar e foarte bine si frumos sa fii trendy.
Ce-i gresit in lumea asta? CE? CE?! noi toti..
{la intrebarea asta raspunsul nu mai este LOVE}

Curand o aflam ca printr-o minune dumnezeiasca aceasta lume aproximativ perfecta ar putea fi creata printr-un efort, daca cei de la NASA hotarasc sa foloseasca unul din proiectele date la concurs.. (aceasta este o presupunere); nu ar fi de mirare.
Si daca nu incercam sa salvam planeta sau ce a mai ramas din ea, s-ar putea sa ajungem toti astfel:

Wish me luck tomorrow.. Gutten nacht !

-post scris de ella-

Faina treaba

2010-02-12T12:30:00.001-08:00

A trecut ceva vreme de cand nici nu m-am mai gandit sa dau log on pe blogspot, dar niciodata nu-i prea tarziu. Cu ocazia asta zic si 'La multi ani' dupa 2luni celor care citesc (chiar si celor care nu).
Printr-o intamplare intamplator de intamplatoare am fost invitata de o colega la un anumit 'bloggers meeting' si m-am gandit ca nu ar fi rau daca s-ar procopsi si cu mine pe-acol. Si desi mi-a fost putin rusine, pentru ca toti scriau periodic (sa nu zic saptamanal sau zilnic, ca poate nu e asa).. si eu din an in craciun, chiar a fost ok, si le multumesc celor prezenti ca au fost draguti si nu m-am simtit deloc ca un 'outsider'. :))

Surprinzator, am vazut si fete cunoscute in afara de fetele cu care am venit. Si da mai, uite ca mai exista si oameni cu care sa ai ce discuta, cu care sa poti sa razi!
(nu-s feic si laud aiurea - recunosc, asta e o ocazie sa imi cer scuze ca am daramat tot ce era pe masa, imi pare rau!)
Poate cu ocazia asta o sa scriu si eu mai des, I'll try. Pana atunci, la mai multe astfel de intalniri.. si noapte buna ! :D

"Ganduri la miezul noptii"..

2009-11-21T13:38:00.001-08:00

E absolut uimitor cum oamenii, atinsi de patima alcoolului, incep sa se redeschida pe sine si sa redescopere ce au pierdut din ei, Sa luam de exemplu seara aceasta: 4fete petrecand singure in compania unei sticle de vin incep sa se destinda ajungand la punctul primordial ce ghideaza existenta lor primara. Au baut putin, dar bujorii obrajilor nu mint. Sunt atinse de gustul dulce-acrisor al vinului si pe la ora 12 incep sa debiteze aiureli legate de o experienta de viata presupusa, pe care nu au avut inca ocazia sa o simta. Traiesc si respira haotic in aerul inchis al unei case luminate tarziu, spre indignarea vecinilor somnorosi.
Ea incepe sa planga. Atmosfera tacuta a incaperii ii apasa butonul nostalgiei. O zi trecuta i-a ramas in memorie, marcandu-i noaptea cu o gandire negativa asupra unei vieti ravasite. Viseaza. I-a trecut faza in care plangea dupa el. Acum fredoneaza versuri dintr-o piesa pe care nu o constientizeaza, dar o resimte pana in adancul venelor prin care inca fierbe sangele. Inca se gandeste la el. Ce bine ar fi fost daca el ar fi fost alesul. Ar fi trait fericiti, s-ar fi iubit amandoi. Acum au ramas doar el si ea. Doua persoane ale caror destine separate se vor mai intalni acum doar din intamplare, aleator, fara o oarecare semnificatie.
L-a iubit mult. Dar nu a indraznit sa-i spuna. S-a gandit ca e semn de slabiciune, s-a gandit ca o va iubi mai putin daca ii va spune ca-l adora, ca-l idolatrizeaza. A gresit, iar acum e tarziu sa indrepte lucrurile. Acum i-a ramas amintirea pe care o tine incuiata in sertarul in care are sticla de scotch pe care o deschide cu amaraciune din cand in cand, in momentele ei de neliniste ...

Written by Paula {19.11 pe la miezul noptii}.

Noaptea in care planetele s-au aliniat [second part]

2009-08-30T14:10:00.000-07:00

Dupa cum multi dintre voi stiti sau nu am inceput acum ceva vreme o mica povestioara pe care a venit timpul sa o continui si sa o sfarsesc, tinandu-ma pe cat posibil de tonul pe care l-am impus. Btw--> clic pentru prima parte.

Rafala de vant rece ce adusese ziarul care ii instiintase despre marele eveniment astronomic deveni acum definitiva, racoarea instalandu-se iremediabil pana la sosirea diminetii.
Cei doi amorezati se ridicasera zgribuliti de pe bancuta incomoda si inaintara pe strada pustie, animata de cele doua inimi batand haotic dar complementar. Intunericul devenit crepuscul ascundea impreunarea tacita a palmelor cuplului. Pasii lor timizi strabateau asfaltul umed-racoros, incercand sa nu ii disturbe somnul. Se privesc apasat in ochi ca si cum s-ar intelege printr-un limbaj cunoscut numai de ei, un limbaj pe care acum l-au scos dintr-un cufar vechi, pastrat anume pentru persoana care il va intelege.
Se hotarasc sa isi intrerupa mersul in pasi usori si sa se opreasca la un restaurant iesit in cale, unde becurile inca mai ardeau, iar formatia de jazz canta neobosita catorva batranei asezati aleator la mesele rotunde.
Intrarea in local este facuta subtil, tinerii ocupand un loc retras-in salonul pentru nefumatori unde se mai afla un cuplu de varsta mijlocie: ea-cocheta, purtand un taioras crem ornamentat cu o funda visinie si o fusta ce descoperea pulpa, inca neatinsa de capriciile varstei, iar el-rosu la fata de la prea mult vin-se vede- imbracat deosebit de elegant pentru o noapte ordinara, comuna, semn ca sarbatoreau ceva.
Surprinsa de voiosia celor descrisi, fata incepu un dialog cu cel care ii intelgea cel mai bine limbajul:
- Ce draguti sunt...oare ce discuta? Ma intreb daca sunt impreuna dintotdeauna.
Baiatul asaltat de afirmatiile prea numeroase ce i-au intrerupt visarea raspunse aiurit.
- Sigur ca sunt. Asa vom fi si noi: doi oameni ce trec impreuna prin crizele varstei mijlocii care inca mai au ce afla unul de la celalalt.
- Promiti? vocea naiva a fetei il sperie pe baiat. Un tremur ascutit ii trecu prin tot corpul si il facu sa realizeze cele spuse. Acum trebuia sa zica ceva...
- Promiti? repeta din nou fata.
- Da, facu el ingandurat, da, promit.
La masa "varstnicilor" dialogul era tot un schimb de impresii asupra noilor veniti:
- Uite...asa eram si noi, zise barbatul, semn ca vinul nu i se urcase de tot la cap. Eram doi copii asa ca ei si inca suntem.
- Da...ai dreptate. Ma duc sa-i chem cu noi la masa. Cred ca in seara asta s-au logodit si au venit sa celebreze. Nu cred ca se supara daca vin sa stea cu noi.
Femeia, la vreo 40 de ani, se indrepta catre cuplul de indragostiti.
- Eu si sotul meu am dori sa invitam domniile voastre la masa noastra. Demult nu am mai vazut niste logodnici care sa exprime asa de bine iubirea lor. Ne-am bucura sa ne fiti alaturi la aniversarea noastra.
- Cu placere, zambi joviala tanara logodnica. A cata aniversare este?
- A 20-a.
- Si e la fel ca la inceput?
- Nu. Multe s-au schimbat. Sentimentele, in schimb, au ramas aceleasi.
Emotionat de prezenta celor doi iubiti, barbatul isi sterse cu servetul urma de transpiratie de pe frunte si se puse la dispozitia cuplului pe care il admirau atat el, cat si sotia sa. Ba mai mult, ca semn de apreciere mersese la formatie si ceru acesteia valsul miresei pentru ca vru sa-i vada dansand ca la nunta la care era sigur ca nu o sa asiste.
Dansul acela le dovedi ca dragostea pe care si-o poarta este infinita, ca amandoi ajunsesera la starea absoluta a spiritului lor.

Hope you enjoyed it. Paula

Fata sihastra

2009-08-28T15:11:00.000-07:00

Era o zi de vineri - 22. Desi vara ne batea la usa, afara ploua infernal, iar picurii in sine te indemnau la un joc bizar. Nu a realizat in ce moment a zburat pe usa, nu si-a dat seama ca era aproape dezgolita, doar rochia de un purpuriu iesit din comun acoperind-o. Delicata-i fata iesea in evidenta: parul de un roscat exagerat si bretonul lung ce-i acoperea ochii fardati cu un gri inchis; papucii micuti cu sireturi colorate, mainile finute, pielea-i ca de catifea - toate astea te duceau cu gandul la o papusa rebela. Chiar si un parfum amar pe trupul ei ar avea o mireasma dulce, insa asta probabil stiti.
Prin picurii desi ea pasea si nu-i pasa ca oamenii o priveau cu niste ochi imensi - nu-i pasa ca a ramas singura. Nu-i pasa de ce avea sa urmeze, nu stia ce grozavii aveau sa se mai intample. Muzica din casti o ajuta sa se conecteze la lumea ei ireala dar cu imperfectiuni, sumbra insa cu parti frumoase, perversa dar sadita cu romantism.
Si incepe sa alerge, credea ca doar ploaia o va mai bucura in noptile intunecate de mai. Intr-un moment de neatentie - buf! - cade.. Se prabuseste pe asfaltul rece, in parcul gol, sec. Isi scoate din geanta telefonul, incearca sa apeleze un numar. O voce calda de barbat ii raspunde:

-Alo.
-Buna Arthur.
-Iris! Nu pot sa cred. Cum.. Cum..
-Da. Eu sunt. Te-am sunat sa-ti spun ca mi-e dor de tine, intotdeauna mi-a fost. Banuiesc ca Mark ti-a spus ca te urasc.
-Intr-adevar.. Dar..
-Nu. Nu spune nimic. Nu era adevarat. Imi pare rau ca te-ai intors de unde ai venit.
-Dar eu am fost aici tot timpul!
-Nu, asa pretindeai.. Ai evadat din lumea ta imaginara. Acum m-am izolat si eu in a mea. Poate o sa ne mai vedem. Poate.. La revedere!
-Dar .. !

Ii inchisese. Fata sihastra s-a intors in lumea ei.
Toti spera sa o revada. Tu ?

Scris de Ella.

The man has reached perfection

2009-08-20T12:27:00.000-07:00

...in traducere "omul a atins perfectiunea".
Paradoxal ce spun, nu? In lume se desfasoara razboaie, conflicte, foamete toate declansate de omul despre care, zic eu, a atins perfectiunea. Asta sa fie perfectiunea, absolutul ce poate fi atins de catre rasa umana? NU neaparat. La altceva ma refer.
Tu, omule, ai ceva ce altor rase le lipseste. Esti inzestrat cu cele mai alese calitati si indraznesti sa nu te numesti o creatura perfecta?
Tu poti citi, gandi, procesa...viata unui calculator si functionarea lui e nimic pe langa a ta. Inima ta bate in medie 65 de ani fara oprire. Nicio masina nu tine atat de mult.
Tu ai ce putere vrei tu sa ai, esti [cliseic] ceea ce vrei tu sa fi, iti manipulezi soarta/destinul cum vrei. Tu poti discerne, poti alege intre relativul bine si relativul rau, poti absolut orice. Nicio limita nu ar trebui sa stea in calea posibilitatilor infinite de care dispui [no boundries, just posibilities] si nicio limita nu sta. Ce te opreste pe tine, omule, sa iesi chiar acuma pe balcon si sa iti strigi perfectiunea? Pentru ca esti perfect. Ai observat vreodata cat de bine, cat de simetric iti este alcatuita fizionomia, cat de precise sunt toate elementele care te alcatuiesc? Te-ai surprins vreodata admirandu-ti gandirea superioara?
Esti un ipocrit daca nu multumesti nimanui pentru ceea ce esti. Esti crestin: multumeste-i lui Iisus, esti musulman: multumeste-i lui Allah. Nu esti religios, arata-ti recunostiinta stelelor, idolilor tai, cui vrei tu, dar neaparat fi recunoscator pentru faptul ca esti, ca ai, ca poti.
Spune-mi ca nu am dreptate. Astept pareri.
written by Paula

Blitu' la control

2009-08-08T14:35:00.000-07:00

Spiritul meu critic tanjeste acerb dupa o polemica si se pare ca e asa de puternic incat trebuie sa-i dau satisfactie pana nu ma consuma pe interior. Il rasfat, dar am cu ce...Eu ce sa fac daca mi se dau subiecte?
Astazi de exemplu vreau sa intru in polemica cu toti acei sau acele care comit o crima impotriva fotografiei, ce pana mai de curand era intr-adevar o arta de care ochiul se putea bucura fara sa se simta atacat sau invadat grosolanesc.
Ma simt lezata de toate acele poze-kitsch...Rectific nu pot fi numite poze...raman kitschuri in care se incalca orice tentativa macar decenta de a crea arta, de acele poze arse de un blitz prea puternic pentru scopul in care este facuta poza. Da! Ma refer la toate pozele de gen hi5 in care cineva isi etaleaza nu ma prind exact ce[ca nu se vede din cauza blitului] intr-o poza facuta eronat in oglinda cu un blitz care pur si simplu distruge "maretia" pozei.
Mai fata, mai esti frumoasa, intelegem, da' te rog nu iti mai fa poze ca strici aparatu'! Saracu' nu merita. Decat sa faci grozavii din astea mai bine pui un copil de 10 ani sa te deseneze. Pe cuvant! Ai avea mai mult succes.
Vrei sa-ti faci poza? Fa-ti. Da' opreste blitu' ala pe care mi-l bagi pe gat din prima clipa in care vad poza. Da. Sa stii ca exista posibilitatea aceea de a dezactiva blitzul[ai sti asta daca ai citi manualul aparatului care nu are nicio vina ca a ajuns pe mainile cuiva ca tine]. Aprinde becu' in baie. Fa-ti poza undeva unde ai bec dar in niciun caz nu mai folosi modul de noapte cand iti faci poze pe zi. Nu are rost! Intelegi?
A si daca tot ai bec incearca sa nu te pozezi in fata lui, adica sa pozezi si becul pentru ca efectul se numeste contre-jour[impotriva luminii] si din nou o sa iti iasa poza ca si cand ai fi cea mai jalnica tentativa de fotogafa[scriu asa doar pentru ca denumirea de fotograf revine celor care stiu cum sa manuiasca o camera digitala].
Nu stiu cat de mult o sa influenteze acest post pe cineva, dar e drept ca apetitul meu critic a fost satisfacut pe deplin asa ca eu mi-am atins scopul. Pe partea cealalta nu ai fi tu daca nu ai folosi blitzul cand iti faci poza intr-o incapere ce pentru tine este echivalenta cu studioul foto[cu toate acestea baia NU este acelasi lucru cu un studio profesionist;)].

Revin cu partea a II-a a povestii.Paula

Prizoniera amintirilor..

2009-07-20T16:23:00.000-07:00

Nu inteleg de ce la ora asta nu dorm, cand mi-am propus sa fac asta de mult timp. Meanwhile, am facut destule chestii..

1. am dormit
2. am stat
3. nimic
4. am iesit cu prietenii
5. am fost la Artmania
6. am..

In principiu multe. Revenind.. Paula e in Franta, si da, trebuie sa recunosc ca ii simt lipsa. N-am pe cine stresa, si asta ma streseaza pe mine! Din lipsa de ocupatie am inceput sa ma uit la poze vechi [de vreo 4ani incoace]. Amintirile pur si simplu ma coplesesc. Toate momentele alea.. unde-s toate clipele DE NEUITAT petrecute[real sau online] cu ei? Surprinzator sau poate nu, unii nici nu-si mai aduc aminte de mine. Poate a fost mai bine asa, poate nu.. Ei bine, nici eu nu stiu. Ce-a fost a fost, si de ceva vreme a inceput un alt capitol al vietii mele care nu-i include si pe "acei ceilalti" [din fericire - sau nu].
NU VREAU SA-MI AMINTESC, DAR SE INTAMPLA!
Deschid un fisier plin cu poze.. dar nu orice fel de poze. Nici nu stiam ca mai am poze "d-astea" in pc. Speram sa le fi sters pe toate, dar am omis cateva. Desi in adancurile adancurilor mele, tanjeam dupa astfel de fotografii. Si nu mai pottttttt!! CAND O SA SE TERMINE? CAAAAND?! Ma simt rau. DA, MA SIMT RAU, INTELEGI?! NU, NU POTI INTELEGE, NICI EU NU POT. The weight of empty memories it's annoying.
And i can't faint the way i did before, don't turn your back on me.
Haaaaaaaaa! :-< [asta exprima starea mea - cine stie, cunoaste].
Cred ca ma duc in pat. Noapte buna! [si va las sa ascultati o piesa "tare faina"].

ps: scuzati-mi crizele de personalitate, dar chiar am avut nevoie sa scriu toate tampeniile astea.

Existam?

2009-07-06T14:27:00.001-07:00

Trebuie sa recunosc: mi-a fost foarte dor de o zi ca asta. Pot sa afirm cu certitudine ca am avut parte de o zi superba - si am trait-o din plin. Nu o sa povestesc in detaliu, ci o sa precizez ca a avut 2elemente centrale: El & Friends.

Si acum, dupa cum v-ati obisnuit, urmeaza citatul [si comentariile de rigoare]:
"Nu traim decat pentru ca ne lipseste cunoasterea."

Imi pare rau ca nu am timp chiar acum sa scriu si sa comentez citatul [chiar aveam argumente pro si contra].. Daaarrrr se pare ca urmeaza partea a 2a din povestea Paulei. [pe care pana si eu o astept cu nerabdare]

Deeeciiiiii, see you around. Brb, presimt ca revin in vreo ora ! =))

Noaptea cand planetele s-au aliniat

2009-07-04T13:33:00.000-07:00

O noapte adâncă se lăsă peste orașul încremenit. În parcul din apropierea hotelului parizian se întrevăd, pe o bancă pitită sub copaci, doi îndrăgostiți adunaţi într-o îmbrăţişare mută, dar plăcută amândurora.
Ascunsă sub zidul protector al braţelor lui, fetei i se mai zăresc ochii de o licărire stelară si vârful nasului turtit în pieptul iubitului, iar el, se vede bine, savurează în vanitate momentul în care neputinţa copilei ii cere tăcut ajutorul. O privire perversa si egoista scalda faptura de o divinitate greceasca. Frica de a nu o pierde se citeste in ochii lui si incearca cu orice mijloace sa simta ca o poseda, ca e a lui.
O tine strans in brate. Amandoi respira acelasi aer, adorandu-se reciproc in linistea complice.
O rafală de vânt rece le curmă infinitul apropierii, ea desprinzându-se din prinsoarea lui lacomă pentru a prinde o hârtie de ziar datată în "29 mai", ziua care tocmai trecuse. A avut norocul de a da tocmai peste prima pagină unde, scris cu litere de o şchioapă, se anunţă evenimentul astronomic al secolului: alinierea planetelor. Fericiţi că au prins acest spectacol sub zodia dragostei şi-au contopit buzele intr-o sărutare fierbinte.
Ea si-a intins acum trupul de ghiocel pe toată banca, sprijinindu-şi capul în poalele celui de lângă ea. Mâna lui jucăuşă îsi extinse teritoriul în zona sânilor plăpânzi, deasupra pieptului agitat. Degetele fine îi alunecă sub bluza subţire unde atentează la puritatea sânului de un alb înfiorător. Sunt amandoi cuprinsi intr-un joc al adolescenţei, intr-o leapşă a fiorilor dragostei, joc pe care îl joacă cu cea mai mare dăruire in noaptea in care planetele s-au aliniat.

To be continued...
Written by Paula at 1.02 am

When Harry met Sally..

2009-07-01T13:50:00.000-07:00

Hey there again! Nu mi-am mai permis sa scriu pe aici de muuult timp, si pentru asta, ii multumesc Paulei ca a mai completat "golul" lasat de mine.
Referitor din nou la posturile tale, uite parerea mea despre tristete (nu retin unde am citit de fapt asta, dar mi-a placut la nebunie):

" Tristetea este o ruptura pasiva cu fiinta. "

-----------------------------------------------------------------------------------------------------

Si revenind la subiectul despre care vreau eu sa scriu acum..

A fost odata ca niciodata, pe un taram obisnuit si indepartat de Lumea Noua, o fata obisnuita, ce ducea o viata la fel de obisnuita, cu o familie si niste prieteni absolut (ghiciti voi cum).. Da! Obisnuiti. Pe acelasi taram se intampla sa traiasca un baiat banal, ce ducea o viata la fel de banala, cu o familie si niste prieteni absolut (ghiciti voi din nou cum).. Da! Banali.
Printr-o intamplare absolut (atentie cum).. NEOBISNUITA, s-au intalnit. Momentul respectiv a fost de nedescris. Unic. V-ati gandit vreodata ca pentru prima data cand vezi un om, faci cunostinta cu el, ai putea sa il imbratisezi astfel incat sa nu mai vrei sa-i dai drumul? Ei bine, ea a simtit pe pielea ei. Si el la fel.

EA -> EL: "Cand iti va fi dor de mine, cauta-ma pe cer. Fura scoica cea mai bizara. Priveste spre cel mai strain om. Gusta putin din oaza ta de liniste.. Sunt chiar aici!"

EL -> EA: "Nu ma astepta acum. Nu astepta sa regasesc ceva ce candva nu stiam ca exista. Nu ma astepta niciodata. Sunt chiar langa tine. Sunt cantecul pe care il auzi in fiecare zi.."

-----------------------------------------------------------------------------------------------------

Ok.. Am si eu momentele mele. Cred ca ar trebui sa merg la culcare. E tarziu.
Si dupa cum obisnuiam sa fac si pana acum, o sa las un citat la care sa "meditati":

"Oricat am fi de patrunsi de meritele noastre, suntem rosi de neliniste si nu cerem, spre a o depasi, decat sa fim inselati, sa primim incuviintarea de oriunde si de la oricine."

Bonne nuit! :)

Tristetea ca brand si dependenta

2009-06-30T12:40:00.000-07:00

Ce titlu crud si totusi...
De cate ori nu ne-am trezit in postura victimei care incearca prin orice mijloace sa ii atraga pe cei din jur cu argumente indreptate spre partea sentimentala a omului? De cate ori nu ne-am atras asupra noastra o stare melancolica dinadins provocata pentru ca "dadea bine", pentru ca sufeream de "Sindromul centrului atentiei"?
Aceasta tristete voita a ajuns un cult al omenirii, devenind o nevoie a indivizilor. Noi nu cautam fericirea, ci tristetea din spatele acesteia. Ne place. Suntem o adunare de masochisti care asteapta mila cuiva dispus sa o ofere, iar cand in sfarsit ne gasim "fraierul" evitam sa mentionam ca aceasta durere este una placuta, cautata cu indarjire pana la aflarea ei.
De ce toate cartile contemporane au ca final drastica moarte a cuiva, despartiri si alte astfel de cruditati? Pentru ca acestea sunt cele care se vand. Pentru ca noi nu vrem sa vedem partea frumoasa a lucrurilor si ne simtim bine cand, empatici cu o poveste, lucrurile iau o turnura spre drastic, spre dezolant. Daca mai demult povestile cu happy end erau un cliseu acum au devenit o utopie.
Se pune intrebarea cu vesnicul "de ce?" in fata: de ce suntem consumatori de tristete? de ce ne place acea stare pe care vrem sa o obtinem chiar cu pretul sacrificiului?
Vindem si cumparam tristete in cantitati mari, iar lumea e intradevar un depozit alarmant de nefericire. E deja normal sa afisezi o privire nostalgica ce va atrage dupa ea mii de "ce ai patit?" cand tu stii de fapt care e marea ta problema. Esti dependent de suferinta.
Ca sa devii un om liber nu trebuie sa te lepezi de fericire pentru ca nefericirea
e cea cu nabadai.
P.S: ma duc sa imi iau doza zilnica de tristete;). Azi e din cărţi, mâine...cine poate şti?

Masca

2009-06-27T13:05:00.000-07:00

Si nu ma refer la renumitul film...
Vad tot mai multi oameni pretinzand a fi satui de "mastile" pe care le poarta cei din jur. Atat de satui incat pe orice site ai intra, orice blog, orice altceva vei gasi un loc unde este comentat acest cliseu al "mastii" unui om.
Ideea mi se pare pe cat de "fashion" pe atat de falsa si de prefacuta. Toti purtam masti. Asa ca sa presupunem ca toti suntem niste ipocriti de duzina? Asta ne face pe toti mincinosi, care sunt orice altceva decat ei insisi?
Eu zic sa cugetam putin asupra faptului. Traim intr-o societate plina de inhibitii morale, plina de pretentii asupra individului. Daca fiecare dintre noi ar fi el insusi strazile ar fi pline de oameni goi, revolte si alte refulari nervoase izbucnite din vinovatie. Cum v-ar placea sa vedeti pe strada un om in "toata splendoarea lui" alergand catre dumneavoastra si poate si atingandu-va cu anumite parti ale corpului. Sunt mai mult decat convinsa ca nu ar fi cea mai frumoasa imagine pe care ati putea-o retine. Tocmai de aceea societatea ne impune anumite norme la care trebuie sa ne limitam cand suntem in preajma existentei umane. Suntem niste creatii ale societatii asa ca de ce ne e greu sa intelegem ca toti avem masti. Suntem adevarate persoane [personna este termenul folosit in Europa Antica pentru a descrie un actor mascat de pe scena de teatru], drept urmare chiar suntem actori.
Asadar problema nu este a acelora dintre noi care poarta o aceeasi masca, ci este a acelora care de-a lungul timpului s-au fofilat in spatele mai multor astfel de identitati, folosindu-le dupa propria doleanta astfel incat noi nu avem de unde sa stim daca masca de miercuri e cea definitorie si permanenta a celui cu care vom vorbi vineri.
Atunci trebuie "sa aruncam" cu pietre in cei care ne intretin starea confuza fiind altfel la fiecare conversatie, sau mai rau, fiind la fel cu noi dar diferiti in spatele nostru.
Se pune intrebarea de unde stim ca cineva isi poarta masca ce il defineste? Intuim din gesturile lui, din privirile schimbate cu acea "personna", din felul in care isi tuguiaza buzele cand vorbeste sau cum isi tine sprancenele in momentul intalnirii cu noi.
Dar daca omul este "adevarat" cu noi, daca este real pe cat ii permite masca, suntem pregatiti sa-l recunoastem? Suntem dispusi sa lasam la o parte acel "ipocritul!" si sa il admiram pentru ceea ce este? Daca da atunci suntem demni de apropierea lui, iar daca nu atunci nu ne ramane decat "ipocritul!" in varful buzelor de care poate vom scapa.

Plictiseală şi aşteptare în lipsa stăpânei

2009-06-19T13:49:00.000-07:00

Aflându-mă într-o criză acută de plictiseală am hotărât să "sabotez" puţin blogul bunei mele prietene, profitând și de absenţa ei din țară.
Toată lumea a așteptat cu sufletul la gură sosirea vacanței pe care am primit-o ca pe o gură de oxigen proaspăt rezultat în urma fotosintezei intense a unei flori masive. Şi, cu toate că a venit mai repede decât unii ar fi crezut, în jurul nostru plutește o atmosferă de nimic. Mă refer la acel nimic care pune stăpânire pe o acţiune obosită. Aștepți entuziast ca ceva să se întâmple, să îţi trezească interesul, să te scoată din starea pe care o încerci de atâta timp. Şi nimicul se întâmplă, dând naştere acelei stări de plictiseală şi, în cazuri extreme, de scârbă faţă de monotonia simplă a fiecărei zile.
Poate că aceasta stare este accentuată şi de lipsa celei cu care îmi petrec majoritatea timpului. Bine că va reveni cât de curând. Norocul meu. O aştept să citească ce scriu şi sa mă critice pentru că nu îi place cum este scris un anume cuvânt sau pentru că vede postul drept o mare prostie. Şi, aşa cum i-am promis înainte să plece, uite şi ceva ca să vă înveselească sau mai bine zis să dea un imbold spre alungarea rutinei şi a plictiselii.
P.S: Efectele secundare includ hiperactivitatea şi nevoia de a sări prin cameră. Acestea nu produc afecţiuni grave şi partea bună e că trec... după ceva vreme:))
Enjoy!

At least I'm not alone..

2009-03-10T08:12:00.000-07:00

Yey! Macar azi si-a facut cineva mila de mine, si m-a vizitat.. \:D/
I'm kinda happy, 'cuz tomorrow I think I'm going to school.

{nu ca v-ar pasa}

Apropo, azi n-o sa mai scriu si/sau comentez citate "fizolofice".
Azi vreau sa rad pana nu mai potttt..

-DE CE?!
-Because I said so! :>

"Astazi avem o saptamana nasoala" - valabil pentru mine :))

"Imi moare inima daca nu-mi dai apa!" - :|

"Apa are mp3" - Tare a avansat tehnologia, frate =]

"Sunt cu mintea intreaga si capul sec" - Hmmm.. :-"

"In Romania sunt 3000 de metri de pesteri" - asta-i a mea si is mandra =))

„Nu-i bine sa doresti moartea profului tau, ci sa il faci sa si-o doreasca singur!!” - regula de aur a lu' Mertza :>

"Cum sa intri afara din curte?" - by Jardel =))

"Carpatii Curburii de Sus, si Dealurile Poiana Rusca" - mine again :|

"Eu am refuzat prima, nu-i corect! - Mertza

"Luminozitate barbara si rarita de cal; urmasi fertili si virili [in loc de viabili]" - Jose, din caietu' lu' Cristi

"Oxid de varza!" - profa de chimie

"D de la Bou" - Mertza :>

Gata, gata.. ajunge! Ce-i prea mult, strica..

Hai pa! >:D<

Game of fear..

2009-03-09T14:08:00.000-07:00

Piesa se numeste Figure 09 [by Linkin Park].

Noapte buna! >:D< [ps: daca vreti sa ascultati, cautati voi, ca mi-e lene sa dau link :">]

Nothing ever stops all these thoughts and the pain attached to them
Sometimes I wonder why this is happening
It's like nothing I can do would distract me when
I think of how I shot myself in the back again
'Cause from the infinite words I could say I
Put all pain you gave to me on display
But didn't realize instead of setting it free I
Took what I hated and made it a part of me

(Never goes away)
(Never goes away)

[Chorus]
And now
You've become a part of me
You'll always be right here
You've become a part of me
You'll always be my fear
I can't separate
Myself from what I've done
Giving up a part of me
I've let myself become you

Hearing your name the memories come back again
I remember when it started happening
I see you in every thought I had and then
The thoughts slowly found words attached to them
And I knew as they escaped away
I was committing myself to them and everyday
I regret saying those things cuz now I see that I
Took what I hated and made it a part of me

(Never goes away)
(Never goes away)

[Chorus]
And now
You've become a part of me
You'll always be right here
You've become a part of me
You'll always be my fear
I can't separate
Myself from what I've done
Giving up a part of me
I've let myself become you

(Never goes away!)
(Never goes away!)
(Never goes away!)
(Never goes away!)

Get away from me!

Give me my space back you gotta just
(Go)
Everything comes down the memories of
(You)
I've kept it in but now I'm letting you
(Know)
I let you go so get away from
(Me)
Give me my space back you gotta just
(Go)
Everything comes down the memories of
(You)
I've kept it but now I'm letting you
(Know)
I let you go

And now
You've become a part of me
You'll always be right here
You've become a part of me
You'll always be my fear
I can't separate
Myself from what I've done
Giving up a part of me
I've let myself become you

I've let myself become you
I've let myself become lost inside these thoughts of you
Giving up a part of me, I've let myself become you..

Glumind putem spune orice..

2009-03-09T07:21:00.000-07:00

Hell yeah! Mi'am respectat jumate de program pana acum.

~MONOTONIE~

Asta e cuvantul potrivit pentru zilele care le-am petrecut stand acasa..

Intentionez sa va plictisesc iar cu citate, chestii etc..
Hmmm.. :D

"Glumind putem spune orice, chiar şi adevărul." - TRUE.
De aici, probabil, si ideea cu "La betie spune omul adevarul".. :)))

"Când ai deja două personalităţi, cu siguranţă există şi a treia." - TRUE
Imi aminteste de un prieten vechi.. Well, nu atat de vechi. Cand credeai ca il cunosti mai bine, descopereai de fapt, ca nu stii aproape nimic despre el. De fiecare data aparea ceva nou. Acel "ceva nou" nu era un simplu detaliu, ci iti "dobora" toate posibilele ipoteze legate de personalitatea lui. Sau personalitatile.. Nu cred ca exista vreo persoana care sa-l cunoasca sau sa-l fi cunoscut in totalitate. Poate nici el nu a avut ocazia inca.. Nimeni nu stie.

"Masca pe care unii oameni si-o pun poate fi mai esentiala si mai adecvata fiintei decat fata pe care o au."
Oare de ce nu ne simtit "comod" cu adevarata fata pe care o avem? De ce tindem sa pastram aparente? Sa mintim in legatura cu noi? De ce preferam altceva decat suntem noi?

Intrebare existentiala: DE CE?!

Raspuns la fel de existential [in viziunea lu' Mertza]: DA! :|..

Prea multe chestii fara rost am scris aici.. Gata, e timpul sa-mi continui programul.
See ya! :)

It's the first day of the rest of your life..

2009-03-09T02:14:00.000-07:00

Ceeeeeeeeeeee?! Deci numai mie mi se poate intampla asa ceva.
Scriam iar ceva interesant, si fara sa-mi dau seama, am selectat tot, dupa care am scris altceva..
Si s'a duuuusss!! :|
Si dus a fost :))..

"It's the first day of the rest of your life"
[Timo Maas & Brian Molko - First day]

Banuiesc ca ati observat noul meu obicei de a asculta Placebo. <333>:D<

Waiting for the storm..

2009-03-08T13:11:00.000-07:00

Yeap. Again me. :|
Same old shit. This day was "shitty". I'm bored, feels like I'm going insane. For the first time, I wanna go to school, these days of rest were enough for me. :|

~ LET ME, LET ME.. GOOOOOOO!!! ~

I guess tomorrow.. tomorrow will be a though day for me [another one].

To-do-list:

listen to music [in the night]
sleep
eat
drink at least 1 cup of tea
watch movies
sleep
drink at least 1 cup of tea
listen to music
watch movies
eat
listen to music
talk with friends
watch "Drake & Josh"
listen to music
sleep.

Oh yeah, and don't forget about.. B-R-E-A-T-H-I-N-G. That's a hard thing to do, really. :|
I can't wait to go to schooooooolll!! - I can't believe I just said that -

O.O Love you all. [i guess so] .. byeeeee!! :>

Lenea - Boala incurabila..

2009-03-08T06:52:00.000-07:00

Here I come again. I'm sick. Very sick.
Cred ca am stranutat de cel putin 25 de ori in decurs de 5minute.. Nu mai pot! :))

"Gelozia apartine acelor stari afective pe care le putem desemna ca normale, la fel ca si doliul. Acolo unde ea pare sa lipseasca din caracterul si comportamentul unui om, este justificat sa tragem concluzia ca ea este supusa unei puternice refulari, si deci joaca un rol cu atat mai mare in viata psihica inconstienta." - interesant. nu stiu cat ati inteles din ce'am insirat pe aici.

Pentru cei care vor sa afle ce anume reprezinta gelozia - este acel sentiment obsesiv, compus din durerea pentru persoana/obiectul/animalul [etc] iubit, din umilirea narcisica, dar si de sentimentele dusmanoase fata de rivalii respectivului, care practic, prefera sa faca vinovat propriul Eu pentru pierderea iubirii/persoanei [etc].

Intr-adevar, am uitat sa va spun parerea mea despre LENE.
Consider ca e acea stare ce provine din lipsa de vointa. Apare in acele momente in care pur si simplu refuzi sa te ridici din pat, spre exemplu.
Unora le este lene in momentul in care sunt obositi. Asta e ceva normal. In schimb, in alte cazuri, lenea apare in momentul in care esti nevoit sa faci ceva ce tu urasti/dispretuiesti.

Credeti-ma, am aflat prea bine cum e cu lenea asta. Traiesc zi de zi cu ea. :))

DIN PACATE.

Cred ca o sa ma pun inapoi in pat. Oh yeah, It'll be so much fun! :|

Bye! >:D<

Dimineata intunecata..

2009-03-08T03:10:00.001-07:00

Aaaaaaa nuuuu!! scriam ceva interesant aici, si ..dintr-o data.. si-a dat restart calcu!! :| Singur. Subit.. Si dintr-o data.
Nu mai pot zice nimic. Nu mai am inspiratie..
Ramane doar titlul .. "Dimineata intunecata.."

Daca chiar vrei sa stii ce intentionam sa scriu.. Think about, it's not that difficult !

Va las si o piesa ca sa reflecte starea mea de spirit:>. As usual.

ps: La multi ani tuturor femeilor! :)

Winter is gone..

2009-03-07T09:12:00.000-08:00

Azi.. nimic iesit din comun, e doar o zi obisnuita din viata mea neobisnuita. In acelasi timp, m-am simtit ciudat. Rasfoind niste pagini am gasit ceva care mi-a captat atentia: "Nu il iubesc - doar il urasc." - aceasta contradictie, ce nu ar putea suna diferit in inconstient, nu poate deveni, insa, constienta in aceasta forma la paranoic; intreaga "masinarie" pe baza careia ia fiinta respectiva boala numita "paranoia"presupune ca sentimentul - perceptia interioara - sa fie inlocuit cu o perceptie exterioara.

exista totusi ceva ce ma consoleaza - intr-o oarecare masura: a venit primavara !
nu ma simt bine.. m-as pune in pat.. dar nu vreau sa adorm de teama cosmarurilor pe care le am in ultima perioada. mai bine .. o las balta.
nu am chef de nimic.
nu am timp de nimic.
nu inteleg nimic.
nu vad nimic. [cel putin, asa prefer]

- de ce? -

nu stiu. :)

Nimicul prezent ..

2009-03-07T08:12:00.000-08:00

Uite ca m-am gandit si eu sa scriu ceva.. in sfarsit.
In mod sigur nimeni nu are chef/timp sa citeasca toate aberatiiiiile pe care le scriu aici.
In fine, ma gandeam ca poate vreti sa ascultati si voi ceva :). [ceva care sa se "potriveasca" cu starea mea de melancolie, datorata acestei zile plictisitoare si seaca].
Auditie placuta, and cya! >:D<